Fertilizant de sol ARTIS WP 5 KG

Descriere produs. 

 Stimulator de creștere microbiologic, ARTIS® WP este destinat în special culturilor de cartof și legume (tomate, ardei, castraveți), cu rol în creșterea calitativă a producției. Ingredientul activ este reprezentat de ciuperca Arthrobotrys oligospora, tulpina AO1: 5,0 x 105 (5 m/m%) min CFU/g, care este încorporată în sol și potențează dezvoltarea plantelor, prin crearea unui mediu nefavorabil pentru organismele dăunătoare din sol, cum sunt și nematozii sau viermii sârmă. Artis ® WP este un produs natural, care nu poluează chimic și nu lasă reziduuri în frunze și fructe, reprezentând alegerea optimă pentru fermierii care vizează o tehnologie de cultură sigură, eficientă și curată.

Beneficii produs.

•  Conține conidii ale ciupercii Arthrobotrys oligospora, tulpina AO1, care creează condiții nefavorabile pentru organismele dăunătoare. Are efect biostimulator asupra rădăcinii. Acționează optim atunci când temperatura solului este de 12-22° C, iar umiditatea acestuia este de 60-70%. La cartof, ARTIS ® WP îmbunătățește formarea tuberculilor și determină formarea unui procent mai mare de tuberculi de categoria I. La legume, acest produs îmbunătăţește legarea și numărul de fructe uniforme, crescând procentajul de legume din categoria I.
• Nematozii cu chiști din genul Globodera sunt foarte periculoși, atât pentru cartof, cât și pentru celelalte specii din familia Solanaceae. Globodera rostochiensis este cea mai răspândită formă. Pericolul reprezentat de acești nematozi constă în pierderile mari de producție și rezistența chiștilor în sol timp îndelungat, uneori până la 15-20 ani. Răspândirea acestora este deosebit de facilă, atât prin sol, apă, mijloace de transport, utilaje, animale, dar și prin sămânță.

Acest dăunator iernează ca femele sau larve de vârsta a II-a, fiind termofil. Nematodul galicol are 6-8 generații/an, la o temperatură optimă cuprinsă între 22-28°C. Caracteristice atacului nematozilor sunt reprezentate de umflăturile rădăcinilor (gale) , zone hipertrofice apărute în urma reacției de apărare a plantei și a diferitelor enzime secretate de nematozi. După penetrarea țesuturilor superficiale ale rădăcinilor, larvele de nematozi migreazaă prin spațiul intercelular spre vasele de transport, unde se vor stabili definitiv, afectând negativ funcțiile de absorbție a apei și a nutrienților de către rădăcină, plantele afectate ramân mici, se vor ofili în zilele călduroase. Forma și mărimea „galelor” variază în funcție de planta gazdă, efectivul populației de nematozi, precum și de condițiile de mediu (temperatură si umiditatea din sol). Infestarea plantelor are loc imediat după transplantarea lor, iar primele simptome se observă la 3-4 săptămâni. Prin penetrarea rădăcinilor de către larve, sunt create porți facile de intrare a multor agenți patogeni: Fusarium spp., Rhizoctonia solani, Verticilium spp., Ralstonia solanacearum, etc. 

Viermii sârmă reprezintă larvele gândacului pocnitor, denumire asociată cu zgomotul pe care acesta îl produce prin atingerea a două segmente ale toracelui atunci când se îndoaie cu intenția de a sări, pentru a avertiza prădătorii din jur sau pentru a reveni la postura normală dintr-o poziție incomodă. Speciile invazive sunt cele din genul Agriotes spp., iar recunoașterea prezenței acestora în culturi impune de urgență adoptarea de măsuri pentru prevenirea viermelui sârmă. Adultul nu produce daune în mod direct, însă larva în stadii avansate de dezvoltare (3 si 4) este cauza unor distrugeri cu impact economic negativ major la cartof, porumb, floarea-soarelui, rapiță, sorg, rădăcinoase, legume, inclusiv cele cu bulbi, unde putem aminti ceapa, iar lista poate continua.

Contextul infestării cu viermi sârmă în culturile agricole

În ultimii ani, combaterea viermelui sârmă a devenit o practică des întâlnită în majoritatea zonelor de cultură agricolă și horticolă din țara noastră. Retragerea anumitor substanțe active de pe piață, schimbările climatice și rotația culturilor prășitoare în asolament sunt factori decisivi pentru înmulțirea viermilor sârmă. La fel, buruienile din cultură și flora spontană din apropierea solei (pășuni sau terenuri nelucrate) sunt gazde ideale pentru proliferarea insectei.
 
Sunt voci avizate care susțin că prezența viermelui sârmă într-o parcelă este dictată, în primul rând, de specificul pedoclimatic al acesteia: pH-ul solului (acid), gradul de umiditate (ridicat) și temperatură (9° – 27° Celsius). Conform acestora, viermii sârmă au tendința să populeze solurile bogate în materie organică și humus, în care durata lor de viață este prelungită, și să evite solurile aride, înghețate sau inundate, unde supraviețuirea lor este amenințată. Măsurile pentru combaterea viermelui sârmă trebuie integrate într-un plan tehnologic pe termen lung, având în vedere faptul că dăunătorul înregistrează un ciclu de viață extins (de la 2 la peste 5 ani).

Importanța prevenirii infestării cu viermi sârmă

Sunt anumite studii care atestă că pagubele pe care viermele sârmă din specia Agriotes spp. le produce în culturi pot provoca pierderi economice însemnate. Doar la cartof, acestea totalizează 12% din valoarea de piață, care echivalează cu o pierdere de până la 70% dintr-o cultură. Chiar și atunci când rata de dăunare este mai scăzută, din cauza procesului foarte dificil de sortare, fermierii cultivatori de cartof se văd nevoiți să considere producția compromisă în mare măsură.
 
În ceea ce privește culturile de câmp, sunt situații în care, de exemplu, la porumb, viermele sârmă poate cauza pierderi de 65 – 70 % într-o singură solă. Astfel, doar într-un an, în Franța, au fost raportate pagube de 0,5 – 1 tone/ha. Din acest motiv, specialiștii Kwizda Agro Romania recomandă utilizarea unor insecticide de sol, specializate în combaterea viermelui sârmă, cu un nivel ridicat de eficacitate, omologate în scopul controlului dăunătorului în stadiul larvar. Acestea se prezintă sub formă de microgranule cu aplicare la sol, respectiv PICADOR 1,6 MG sau COLUMBO 0,8 MG, alegerea tratamentului pentru viermele sârmă cu una dintre cele două opțiuni realizându-se în funcție de cultură.

Viermele sârmă: Descriere și mod de viață

Pentru a adopta o strategie eficientă privind combaterea viermelui sârmă este necesară cunoașterea modului său de atac și monitorizarea permanentă a pragului economic de dăunare în sola vizată.

Caracteristicile viermelui sârmă

Speciile de vierme sârmă care produc efecte cu impact economic negativ în culturile de porumb, cartof, floarea-soarelui, legume etc. sunt Agriotes lineatus, Agriotes ustulatus și Agriotes obscurus. Adultul, gândacul pocnitor, măsoară între 7 și 12 mm, are corp alungit, fortificat cu o carapace dură, segmentată, de culoare brună sau neagră. Abilitatea de a zbura îi permite survolarea unei arii destul de mari în timp relativ scurt, populând zonele îmburuienate din vecinătatea acesteia. Larvele, adică viermii sârmă, au corp lung, subțire, striat, acoperit de o cuticulă dură, lucioasă, de culoare gălbuie, portocalie sau chiar brună.
 
Larvele sin stadiile avansate (3 și 4) sunt fitofage, ele prezintă aparat masticator suficient de bine dezvoltat, cu care rod părțile subterane ale plantei atunci când se hrănesc, distrugând suprafețe semnificative din cultură. Viermii sârmă reușesc să recunoască sursa de hrană prin captarea emisiilor de CO2 specifice proceselor metabolice ce au loc la nivel radicular. Au o mobilitate foarte ridicată, deplasându-se în sol pe distanțe relativ mari: conform specialiștilor, o singură larvă poate parcurge în medie 50 cm, însă au fost raportate cazuri în care un vierme sârmă a parcurs 3,6 m într-un interval de 24 – 48 ore.

Ciclul de viață al viermelui sârmă

O femelă poate depune până la 300 de ouă în stratul superficial al solului, de aici și particularitatea viermilor sârmă de a se maturiza (și ataca) în vetre. Ouăle eclozează în aproximativ 2 – 4 săptămâni, după care începe cel mai longeviv stadiu – cel de larvă, pe care o generație îl poate traversa într-o perioadă de 2 – 5 ani. Larvele tinere se hrănesc cu humus, însă cele mature sunt atrase de semințe care germinează, rădăcini, bulbi sau tuberculi, chiar și tulpini, cum este cazul atacului de viermi sârmă la tomate în spațiile protejate. Nu atacă doar rădăcinile plantelor tinere, care sunt și cele mai vulnerabile, ci și pe cele ale plantelor mature.

Activitatea viermelui sârmă este dependentă de temperatură, larvele hrănindu-se doar la temperaturi peste 12 C. În perioadele reci larva coboară la adâncimi între 15 – 60 cm, unde hibernează până în lunile martie – aprilie, când suprafața solului se încălzește. Trebuie specificat că nu doar larvele, ci și adulții și pupele iernează în sol, ceea ce înseamnă că există mai multe generații de Agriotes spp. în același timp într-o solă.
 
Atunci când temperatura stratului superficial al solului ajunge la 12 – 13° Celsius, viermii sârmă migrează din adâncime către suprafață, putând fi găsiți și la 5 cm față de exterior. Vara, la peste 27° Celsius, larvele revin în profunzime, căutând umezeala, și se reîntorc la suprafață toamna, când temperaturile le sunt din nou favorabile.

Prezența viermelui sârmă în culturile agricole

Primăvara (sfârșit de martie – aprilie pentru legume și culturi de câmp, sfârșit de mai pentru cartof) este momentul în care atacul este foarte agresiv, mai ales că ieșirea din hibernare a viermilor sârmă și migrația lor către straturile calde de sol se suprapun cu înființarea culturilor prășitoare (porumb, floarea-soarelui, sorg). Semnele atacului viermilor sârmă asupra semințelor care germinează sau asupra tinerelor plăntuțe sunt evidențiate prin golurile în cultură, distribuția acestora nefiind uniformă: de exemplu, pot alterna suprafețe „golite” (din cauza atacului) cu zone în care plantele nu au fost afectate. Singura soluție în acest caz este reînsămânțarea, deși este foarte probabil ca viermele sârmă să acționeze din nou, în același perimetru ca și mai înainte.
 
Dacă ne referim la cartof, viermele sârmă nu distruge tuberculul în totalitate, dar se hrănește cu părți din interiorul acestuia, lăsând în urmă galerii care afectează valoarea comercială a producției, mai ales că sortarea este dificil de realizat. Tunelurile săpate în tubercul de viermele sârmă nu sunt întotdeauna foarte vizibile. Același efect îl are și asupra rădăcinoaselor (morcovul) sau la legume cu bulbi – de exemplu, viermele sârmă la usturoi determină scăderea calitativă a producției, canalele săpate fiind și porți de intrare pentru alți patogeni. La fel, viermele sârmă la tomate produce galerii în interiorul tulpinii, unde creează un mediu favorabil pentru infecția cu putregaiuri.

Prevenirea infestării cu viermi sârmă în culturile agricole

Combaterea infestării cu viermi sârmă în culturile agricole și horticole poate fi asigurată prin respectarea unor lucrări agronomice de bază, pe lângă utilizarea la semănat sau, după caz, la plantat, a insecticidului pentru viermele sârmă PICADOR 1,6 MG, respectiv COLUMBO 0,8 MG (cultura țintă pentru fiecare opțiune se alege în funcție de omologările produselor).

Măsuri preventive agronomice

Practicile agricole care ajută la prevenirea viermilor sârmă într-o cultură se referă la rotația corectă a culturilor în asolament, pregătirea corespunzătoare a solului, erbicidarea solei și a spațiilor îmburuienate din proximitatea ei (acolo unde este posibil), precum și utilizarea plantelor rezistente la viermele sârmă, cum sunt muștarul, hrișca, lucerna sau chiar varza.

Rotația (sau rotirea) culturilor

În primul rând, rotația culturilor în asolament trebuie să respecte principiile de bază, știut fiind că alternarea a două specii de plante din aceeași familie botanică prezintă potențial de infecție cu aceleași boli. Monocultura trebuie evitată. Dacă anterior, pe parcela analizată, a fost o pășune (islaz), riscul de infestare masivă cu viermi sârmă este foarte ridicat, deoarece, terenul nefiind lucrat și, ca atare, nederanjat, a permis colonizarea sa necontrolată cu adulți și, drept urmare, cu larve.
 
În cazul plantelor prășitoare, ar trebui ca rotația să respecte un ciclu de 2-3 ani. Totodată, solul trebuie lucrat cu arătură cât mai adâncă, astfel încât viermilor sârmă să li se destabilizeze habitatul, devenind, la rândul lor, hrană pentru prădătorii naturali (păsări). În orice caz, odată ce parcela este infestată, din cauza mobilității lor în sol, măsurile agrotehnice trebuie completate cu tratamente pentru viermele sârmă, biologice și / sau chimice.

Îmbunătățirea solului

Este important ca, înainte de semănat sau plantat, solul să fie pregătit corespunzător. Se știe că o plantă care are la dispoziție un aport optim de substanțe nutritive este mai rezistentă în fața atacului de boli și dăunători, de aceea fertilizarea cu îngrășăminte chimice și / sau biostimulatori ajută la prevenirea viermelui sârmă într-o oarecare măsură. În acest sens, utilizarea fertilizanților starter microgranulați PANNON STARTER și MICROSTAR CARE PZ NG pot reprezenta alegeri benefice la înființarea unei culturi de porumb, floarea-soarelui, cartof sau sfeclă de zahăr. La fel, utilizarea biostimulatorului AMALGEROL ESSENCE pe o perioadă de 2-3 ani consecutiv, va conduce la îmbunătățirea structurii solului, a retenției de apă și a dezvoltării radiculare, cu consecințe directe în creșterea toleranței culturii la stresul biotic (boli și dăunători) și la cel abiotic (secetă, îngheț, salinitate, băltiri etc).
 
De asemenea, după recoltat, solul trebuie curățat de resturi care ar putea constitui surse de hrană pentru dăunător: plante, tuberculi și rădăcini putrezite sau uscate. Unele surse recomandă și dezinfecția solului prin aplicarea de soluții pe bază de calciu (var agricol – carbonat de calciu sau var stins – hidroxid de calciu), care îmbunătățește solul, crește pH-ul acestuia, contribuie la drenajul apei în sol, limitează dezvoltarea ciupercilor și a dăunătorilor din sol, printre care și viermele sârmă.

Combaterea buruienilor

Așa cum reiese și din paragrafele anterioare, buruienile și flora spontană, în general, sunt gazde ideale pentru perpetuarea speciilor invazive de viermi sârmă. În acest sens, Kwizda Agro Romania pune la dispoziția fermierilor erbicide performante, cum sunt BASAR la porumb și floarea-soarelui, CUTER la porumb și FITOFOP la cartof, sfeclă-de-zahăr, floarea-soarelui, morcov sau tomate transplantate.

Utilizarea plantelor rezistente la viermele sârmă

Pentru combaterea viermelui sârmă, o parte dintre fermieri utilizează plante rezistente la acest dăunător, dintre care enumerăm hrișca și muștarul, care, utilizate în rotație cu plantele de cultură, reduc populațiile de vierme sârmă în parcelă. Și introducerea lucernei în rotație la 4-5 ani are rezultate pozitive în prevenirea viermelui sârmă.

Monitorizarea culturilor

Pentru a determina dacă parcela este infestată, precum și dacă s-a atins pragul economic de dăunare, este necesară monitorizarea permanentă a solei, prin verificarea numărului de dăunători în mai multe puncte de control, atunci când temperatura stratului superficial de sol depășește 12° Celsius. Pragul economic de dăunare este de 1-3 larve/ m2, de la acest nivel se impune tratament pentru viermele sârmă. O infestare cu mai mult de 4 larve/ m2 necesită măsuri extreme de control, cum ar fi aplicarea dozelor maxime de insecticid, amânarea însămânțării sau plantării, creșterea densității la semănat sau alte tehnici de management integrat al dăunătorului recomandate punctual de specialiști.

Prelevarea mostrelor de sol

Prelevarea mostrelor de sol este cea mai veche formă de determinare a gradului de infestare cu viermele sârmă. Se realizează mecanic, prin selecția a minim 20 de mostre de sol din zone diferite, săpate la adâncimea de 25 cm, urmate de numărătoarea efectivă a viermilor sârmă capturați în fiecare mostră. Metoda nu dă dovadă de foarte mare acuratețe, întrucât doar anumite zone ale terenului vor fi analizate și nu neapărat cele mai dens populate.

Utilizarea plaselor de protecție

Utilizarea plaselor de protecție sau metoda momelilor presupune inserția unor săculeți din folie de plastic perforată, umpluți cu semințe înmuiate în apă, în diverse puncte ale solei, urmată de un timp de așteptare de 14 zile. Semințele care germinează vor emana CO2, gaze care sunt captate de viermii sârmă în căutare de hrană. După trecerea celor 14 zile, momelile sunt scoase la suprafață și se pot număra larvele. Față de metoda prelevării mecanice, marja de eroare în cazul plaselor de protecție este mai redusă.

Folosirea feromonilor

Capcanele cu feromoni plasate strategic la marginea solei sunt utilizate pentru semnalizarea prezenței adulților (gândacul pocnitor) în vecinătatea culturii și nu pentru verificarea gradului de infestare al solei cu viermi sârmă. Cu ajutorul acestora, fermierii sunt alertați vis-a-vis de riscul infestării și pot lua măsurile necesare pentru prevenirea viermelui sârmă în timp util.

Măsuri preventive chimice

Utilizarea insecticidelor cu aplicare la sol este o soluție foarte avantajoasă în combaterea viermelui sârmă, cu condiția ca substanța activă să acționeze o perioadă mai îndelungată, în locul unde granulele au fost plasate inițial. Acest mod de acțiune asigură formarea unei bariere de protecție în jurul seminței, tuberculului, tinerei rădăcini sau răsadului, care le permite plantelor să se dezvolte până la stadiul în care nu mai sunt atât de sensibile la atacul dăunătorului sau până când temperatura solului va fi suficient de ridicată, astfel încât viermele sârmă să devină vulnerabil.
 
Un exemplu concret de insecticid pentru viermele sârmă la porumb, cartof și sorg este PICADOR 1,6 MG, a cărui substanță activă cipermetrin 16 g/kg este aplicată pe un suport de carbonat de calciu, insolubil în apă, cu densitate mare. Aceste caracteristici asigură stabilitate foarte bună granulelor și, totodată, rezistență ridicată la spălare. Astfel, bariera protectoare își păstrează efectul timp de aproape 120 de zile de la aplicarea în brazdă a produsului, adică acolo unde atacul viermilor sârmă este cel mai agresiv. Tratamentul pentru viermele sârmă se realizează la semănat sau, după caz, la plantat, cu ajutorul unui microgranulator, iar la capătul tubulaturii se montează un dispozitiv special tip „coadă de pește”, pus la dispoziția fermierului de către producător.
 
Chiar dacă sămânța de porumb este tratată în timpul procesării, aplicarea fluidizată „mech – tech” a microgranulelor de PICADOR 1,6 MG crește nivelul de siguranță al culturii împotriva acestui dăunător atât de versatil, cum este viermele sârmă.
 
Funcționând după același principiu, insecticidul pentru viermele sârmă COLUMBO 0,8 MG, cu substanța activă cipermetrin 8 g/kg, este omologat pentru combaterea viermelui sârmă la floarea-soarelui, soia, ceapă, morcov, rapiță, tomate, vinete, castraveți și cucurbitacee cu coajă necomestibilă.

Metode de control biologic

Prevenirea viermilor sârmă se poate realiza și prin metode biologice, cum este, de exemplu, utilizarea biostimulatorului ARTIS WP la cartof, care are la bază ciuperca benefică Arthrobotrys oligospora. Acest produs are avantajul că, pe lângă crearea unor condiții nefavorabile viermilor sârmă și nematozilor în sol, induce și un efect biostimulator asupra sistemului radicular al plantei, îmbunătățind procentajul tuberculilor de categoria I. Produsul acționează optim atunci când temperatura solului este între 12 – 22° Celsius, iar umiditatea acestuia de 60 – 70%. Utilizarea ARTIS WP este cu atât mai indicată, cu cât condițiile climatice din zonele de cultură a cartofului de la noi din țară favorizează dezvoltarea viermilor sârmă cu o rată de infestare de 1-5 larve/ m2, motiv pentru care măsurile de control înainte de plantare sau rebilonare sunt mai mult decât necesare.
 
Pentru soluții integrate privind managementul dăunătorului în culturi și pentru recomandări utile privind programele tehnologice de prevenire a viermelui sârmă, vă invităm să apelați cu încredere reprezentanții Kwizda Agro Romania.